Legalizarea semnăturii înseamnă că notarul confirmă că ai semnat tu, în fața lui, un document pe care îl redactezi sau îl aduci tu, fără a răspunde de conținutul acestuia. Actul autentic, în schimb, este redactat sau verificat de notar, care răspunde de legalitatea lui și îi conferă forță probantă deplină. Diferența contează mai ales atunci când legea cere forma autentică sau când vrei un document greu de contestat.
Mulți oameni merg la notar „să le facă o hârtie” fără să știe ce fel de document le trebuie. Lista de verificare de mai jos te ajută să alegi corect, cu explicații scurte pentru fiecare punct.
Lista de verificare: ce tip de act îmi trebuie?
- Legea cere formă autentică pentru acest act? Unele acte, de pildă transmiterea proprietății asupra unui imobil, nu sunt valabile fără formă autentică. Dacă legea o cere, legalizarea semnăturii nu este suficientă.
- Cine redactează documentul? La legalizare, conținutul îl scrii tu sau altcineva, iar notarul doar atestă semnătura. La actul autentic, notarul redactează sau verifică textul și îl pune în acord cu legea.
- Cât de important este să nu fie contestat? Actul autentic are o forță probantă mai mare și este greu de infirmat, în timp ce un înscris cu semnătură legalizată poate fi contestat pe fond, dacă nu este conform.
- Am nevoie de titlu executoriu? Anumite acte autentice pot constitui titlu executoriu, ceea ce înseamnă că pot fi puse în executare fără un proces prealabil, în condițiile legii. Legalizarea simplă nu produce acest efect.
- Cui îl prezint? O instituție poate cere expres un act autentic sau o semnătură legalizată. Verifică înainte, ca să nu faci demersul de două ori.
- Cât costă și cât durează? Legalizarea este, de regulă, mai rapidă și mai ieftină, dar nu înlocuiește un act autentic atunci când acesta este necesar.
- Cine trebuie să fie prezent? La ambele variante, persoana care semnează trebuie să se prezinte personal sau printr-un mandatar cu procură autentică.
Ce face notarul la legalizarea semnăturii
Notarul îți verifică identitatea, se asigură că semnezi în fața lui și atestă acest lucru printr-o mențiune. Nu verifică dacă ce scrie în document este adevărat, legal sau avantajos. Dacă observă că textul încalcă legea, poate refuza legalizarea. Rolul lui este să confirme că persoana care a semnat este cea din act. Cum se procedează, ce documente se cer și ce se întâmplă cu copiile legalizate sunt explicate în ghidul despre legalizarea semnăturii și a copiilor.
Legalizarea este frecvent folosită pentru declarații, pentru acorduri între părți în anumite situații, pentru documente care merg la instituții ce cer semnătura legalizată. Este potrivită când nu se cere formă autentică și când păstrezi controlul asupra conținutului.
Ce face notarul la un act autentic
Aici notarul este implicat mult mai mult. Ascultă voința părților, verifică identitatea, capacitatea și legalitatea, redactează sau modifică actul, explică efectele, îl citește părților și îl autentifică. Actul rămâne evidențiat în arhiva notarială, iar părțile primesc exemplare. Dacă un exemplar se pierde, se pot obține duplicate. Aceste garanții fac actul autentic potrivit pentru tranzacții importante, de la vânzări de imobile la procuri pentru acte de dispoziție, testamente sau contracte de întreținere.
Notarul își asumă răspunderea profesională pentru actele pe care le autentifică, de aceea poate refuza autentificarea când ceva nu este în regulă sau cere completări. Această exigență poate irita, dar tocmai ea oferă siguranță.
Exemple din viața de zi cu zi
Pentru o declarație care trebuie depusă la o instituție, de pildă o declarație privind starea civilă sau domiciliul, legalizarea semnăturii este adesea suficientă. Pentru vânzarea unui apartament sau pentru o donație imobiliară, legea cere act autentic. Pentru un contract de împrumut între rude, ambele variante sunt posibile, iar alegerea depinde de suma implicată și de cât de mult vrei să te protejezi în caz de neînțelegere. Pentru o procură, forma depinde de actul pe care îl va face mandatarul: dacă acela cere formă autentică, și procura trebuie să fie autentică.
În multe situații, oamenii aleg legalizarea pentru că este mai ieftină, apoi descoperă că instituția cere de fapt act autentic. Ca să eviți drumul dublu, cere de la destinatar o precizare scrisă și arat-o notarului.
Comparație rapidă
- Scopul: legalizarea confirmă semnătura; autentificarea confirmă actul în ansamblu.
- Conținutul: la legalizare, răspunde cel care îl redactează; la autentic, răspunde și notarul pentru legalitate.
- Forța probantă: mai mare la actul autentic.
- Cerințe de formă: actul autentic este obligatoriu pentru anumite operațiuni.
- Cost și timp: de regulă mai mici la legalizare.
Ce faci dacă nu ești sigur
Dacă nu știi de ce tip de act ai nevoie, spune notarului ce vrei să obții și cui îl vei prezenta. El îți poate arăta forma potrivită. Nu forța o variantă mai ieftină dacă legea cere forma autentică, pentru că actul nevalabil te va costa mai mult mai târziu. Iar dacă instituția cere explicit semnătură legalizată, nu plăti în plus pentru un act autentic care nu era necesar.
Pentru o imagine de ansamblu asupra actelor de acest fel, secțiunea procuri și declarații grupează explicațiile pe tipuri. Nu uita: alegerea formei nu este o chestiune de preferință, ci de cerință legală și de nivel de siguranță. Ghidurile din NotarNews te pot ajuta să înțelegi diferențele înainte de ziua în care mergi la notar.
