Copiii care duc verighetele, împrăștie petale sau merg în fața miresei sunt printre cele mai fotografiate personaje ale zilei. Sunt și cei mai imprevizibili. O ținută frumoasă, dar incomodă, se traduce direct într-un copil care plânge exact în momentul intrării în biserică, iar asta nu se poate reface la a doua încercare.
De aceea, la ținutele copiilor criteriul principal nu e estetica, ci confortul. Un copil confortabil arată bine în orice; un copil care se scarpină, se împiedică sau transpiră nu arată bine în nimic.
Materialele care fac diferența
Cele mai multe probleme vin din materiale, nu din croieli. Tulul rigid, dantela nefinisată pe interior, etichetele cusute la ceafă, gulerele apretate și șosetele cu elastic strâns produc iritații în câteva zeci de minute.
- Alege bumbac, in, amestecuri moi și căptușeli complete pentru orice fustă din tul.
- Taie etichetele înainte, dar verifică întâi să nu fie cusute în cusătura principală.
- La băieți, cămașa cu guler moale, nescrobit, e mult mai suportabilă decât una clasică; papionul pe elastic se poate scoate în trei secunde când copilul nu îl mai suportă.
- Evită pantofii noi. Se cumpără cu două-trei săptămâni înainte și se poartă în casă până se lărgesc. Pentru copii mici, o talpă flexibilă, antiderapantă, contează mai mult decât modelul.
- Șosetele albe subțiri, fără elastic gros, previn urmele roșii pe gambe, care se văd în fotografii.
Un detaliu pe care părinții îl descoperă târziu: copiii se murdăresc garantat. Alege materiale care nu pătează definitiv și evită satinul foarte deschis la culoare la copiii sub cinci ani. Ideal, ai o a doua ținută, simplă, pregătită pentru partea a doua a serii.
Mărimile se iau târziu, nu devreme
Un copil de patru ani crește vizibil în trei luni; un copil de zece ani poate crește câțiva centimetri într-o vară. Nu comanda ținutele cu jumătate de an înainte, oricât de bună ar fi oferta.
Reperul practic: măsurătorile se iau cu șase-opt săptămâni înainte, iar proba finală se face cu două săptămâni înainte, cu tot cu pantofi și ciorapi. Dacă ținuta e comandată la croitor, cere o rezervă la tiv și la talie, astfel încât să se poată ajusta în ultima săptămână. Dacă e cumpărată din magazin, ia o mărime în plus și ajusteaz-o, decât să speri că se potrivește exact.
La fetițe, lungimea rochiei nu trebuie să ajungă la podea. O rochie prea lungă e cel mai frecvent motiv de împiedicare pe covorul de la intrarea în biserică sau pe treptele altarului. Lasă cel puțin trei-patru centimetri deasupra podelei, măsurați cu pantofii pe care îi va purta efectiv.
Ce poartă fiecare rol, concret
Rolurile sunt destul de standardizate, iar ținutele urmează logic.
Copilul care duce verighetele poartă de obicei o ținută formală, costum sau pantalon și cămașă cu vestă. Pernuța cu verighete e frumoasă în fotografii, dar riscantă: verighetele reale se leagă bine cu panglică sau, mai sigur, rămân la naș, iar copilul duce o pernuță cu inele decorative. E o precauție banală care a salvat multe nunți.
Fetița cu petale are nevoie de un coș ușor, cu toartă suficient de mare pentru mâna ei. Verifică dinainte dacă locația permite petale naturale; multe biserici și săli nu acceptă, iar unele locații în aer liber interzic confetti și petale artificiale.
Copiii mai mari, cu rol de însoțitori, se îmbracă în același registru cu domnișoarele și cavalerii de onoare, dar la scară potrivită vârstei: aceeași paletă, croială simplificată, fără decolteuri și fără tocuri. Principiul e identic cu cel folosit la armonizarea ținutelor domnișoarelor de onoare: unitate cromatică, libertate la croială.
Programul copilului nu e programul nunții
Cea mai bună ținută nu compensează un copil obosit. O nuntă durează, pentru adulți, între zece și paisprezece ore. Pentru un copil de patru ani, capacitatea reală de a sta îmbrăcat formal și atent e de aproximativ două ore, în intervale.
Soluția e să îmbraci copilul cât mai târziu posibil. Nu la ora nouă dimineața pentru o cununie de la ora cinci. Ținuta se pune cu treizeci-patruzeci de minute înainte de momentul în care are efectiv rol, iar până atunci copilul stă în hainele lui obișnuite. Dacă e nevoie de fotografii de grup cu el, cere fotografului să le facă imediat după ceremonie, nu la finalul serii.
Alocă în programul zilei un slot explicit pentru îmbrăcatul copiilor și pentru o gustare înainte, altfel se va suprapune cu momentele aglomerate. Dacă vă construiți programul orar al nunții pe intervale realiste, aceste zece minute vor fi acolo; dacă nu, copilul va fi îmbrăcat în grabă, exact când toată lumea e tensionată.
Mai stabilește un lucru înainte: cine răspunde de fiecare copil în timpul ceremoniei. Nu mirii, nu nașii, nu fotograful. Un adult desemnat, care stă în apropiere, are apă, șervețele, o gustare fără ciocolată și o jucărie silențioasă la îndemână. Dacă părinții copilului au și ei roluri, alege pe altcineva.
Repetiția scurtă care rezolvă majoritatea surprizelor
Copiii nu improvizează bine sub presiune. Cu câteva zile înainte, fă o repetiție de zece minute, acasă sau la locație: copilul îmbracă ținuta completă, merge distanța pe care o va parcurge, ține coșul sau pernuța și se oprește unde trebuie. Vei descoperi imediat dacă pantofii alunecă, dacă rochia se agață sau dacă are nevoie de cineva care să meargă lângă el.
Dacă există o repetiție generală a ceremoniei, ia copiii cu tine. E momentul în care se stabilesc traseul, ordinea intrării și semnalul de plecare, iar toate acestea sunt oricum pe lista de lucruri care se stabilesc la repetiția dinaintea nunții. Un copil care a văzut deja spațiul intră mult mai relaxat.
Și, în ultimă instanță, acceptă din start că ceva nu va merge conform planului. Un copil se va opri în mijlocul culoarului, altul va vrea în brațe, altul va răsturna coșul cu petale. Aceste momente ajung, invariabil, printre fotografiile preferate ale cuplului. Pregătește ținuta bine, pregătește logistica și mai bine, apoi lasă restul să se întâmple.
