Părinții mirilor apar în fotografii mai des decât își imaginează: la pregătiri, la ieșirea din casă, la cununie, în pozele de familie, la dansuri și la momentele de mulțumire. Sunt, practic, a doua linie vizuală a evenimentului, imediat după miri și nași. Cu toate acestea, ținutele lor se decid de multe ori pe ultima sută de metri, izolat, fără nicio discuție între cele două familii.
Rezultatul se vede: două mame în aceeași nuanță de albastru electric, un tată în costum gri deschis lângă altul în negru, sau, cel mai neplăcut, o mamă într-o rochie foarte apropiată de nuanța rochiei miresei. Nimic din toate acestea nu e o catastrofă, dar toate se pot evita cu o singură conversație purtată la timp.
Cine vorbește cu cine și când
Discuția o deschid mirii, nu părinții, și se poartă cu trei-patru luni înainte. Nu e nevoie de o ședință formală. E suficient ca mireasa să îi spună mamei sale și soacrei paleta generală a nunții, nivelul de formalitate și, foarte important, nuanța rochiei ei. Apoi cele două mame vorbesc direct între ele, ca să nu ajungă în aceeași culoare.
Un detaliu de etichetă care mai supraviețuiește: în mod tradițional, mama miresei își alegea prima ținuta, iar mama mirelui se alinia după ea ca nivel de formalitate. Astăzi se aplică mai relaxat, dar ordinea rămâne utilă tocmai pentru că evită negocierea. Aceeași grijă se aplică și în relația cu nașii, unde regulile sunt mai stricte decât par; ele sunt detaliate în ghidul despre ținuta nașei și se traduc aproape identic pentru mame.
Culorile care se evită și de ce
Sunt trei categorii care creează probleme reale, nu doar de gust.
- Albul și derivatele lui — ivory, champagne, crem, fildeș. Nu pentru că ar fi interzis prin lege, ci pentru că în fotografiile de grup, la distanță, o rochie crem se citește ca albă și distrage atenția de la mireasă.
- Negrul total, la mame, rămâne discutabil în contextul românesc, unde încă se asociază cu doliul, mai ales la generațiile mai în vârstă și la nunțile din mediul rural. Un negru rupt cu accesorii colorate, o eșarfă sau o broșă, e o soluție de compromis; o rochie complet neagră, cu voal negru, poate stârni comentarii.
- Culoarea rochiilor domnișoarelor de onoare sau culoarea dominantă a decorului. Nu e greșit estetic, dar creează confuzie de rol în fotografii.
Nuanțele care funcționează aproape întotdeauna sunt cele medii spre profunde: bleumarin, verde smarald, prună, bordo, gri-albastru, taupe, roz prăfuit, teracotă. Sunt suficient de prezente cât să se vadă bine în poze și suficient de discrete cât să nu domine. Dacă nunta are o paletă stabilită, cel mai elegant e ca mamele să aleagă o nuanță vecină, nu identică; principiul e același ca la construirea paletei de culori a nunții, unde armonia se obține prin nuanțe apropiate, nu prin copiere.
Croiala și lungimea, în funcție de ora nunții
La nunțile de zi, care încep la prânz sau după-amiaza, rochia midi, până sub genunchi, sau costumul cu pantalon din material fluid sunt alegerile potrivite. La nunțile de seară, lungimea maxi devine firească, la fel și materialele cu mai multă structură, crepe, jacquard, catifea la nunțile de toamnă și iarnă.
Câteva repere care ajută mai mult decât regulile generale. Umerii acoperiți sau o piesă care îi acoperă sunt necesari dacă există cununie religioasă; o jachetă scurtă, o eșarfă mare sau o rochie cu mâneci trei sferturi rezolvă. Decolteul foarte adânc, spatele complet gol și fantele înalte sunt de evitat, nu din pudibonderie, ci pentru că mamele stau, se apleacă, îmbrățișează și dansează hora ore în șir, iar o ținută care trebuie ajustată permanent devine obositoare. Materialele foarte lucioase și paietele dense reflectă blițul și pot arăta dur în fotografii; o textură cu luciu mat, cum e crepe-ul sau satinul cu față mată, e mai iertătoare.
Pentru tați, reperul e simplu: costum în același registru de formalitate cu al mirelui, dar cu o nuanță diferită de a lui, ca să nu pară un al doilea mire. Dacă mirele poartă bleumarin închis, tații pot merge pe gri antracit sau bleumarin mediu. Cravata sau papionul se aleg în relație cu paleta nunții, iar pantofii curați, lustruiți, cu curea de aceeași culoare, rezolvă jumătate din impresie. Un detaliu ignorat des: lungimea pantalonului. Un pantalon prea lung, care se strânge în armonică deasupra pantofului, strică orice costum, oricât ar costa. Ajustarea la croitor costă puțin și se face cu două săptămâni înainte.
Confortul dictează mai mult decât ținuta în sine
O nuntă înseamnă, pentru părinți, între zece și paisprezece ore în picioare, cu multă mișcare, primirea invitaților, dans, urcat și coborât scări, uneori teren neamenajat la locațiile în aer liber.
Pantofii se cumpără cu cel puțin trei săptămâni înainte și se poartă prin casă câteva ore, ca să se muleze. Un toc gros de cinci-șase centimetri e mult mai stabil decât un stiletto de nouă, iar pe iarbă un toc subțire se înfige și devine periculos. O pereche de rezervă, mai comodă, lăsată în mașină sau la garderobă, e o idee bună pentru partea a doua a serii. Dacă părinții au probleme articulare, de circulație sau de spate, ținuta și încălțămintea se aleg în consultare cu medicul curant, nu doar după criterii estetice; o zi întreagă în picioare poate agrava o afecțiune existentă.
Merită și un mic kit personal: o pereche de plasturi pentru bătături, un ac cu ață în culoarea ținutei, o batistă și, pentru mame, un ruj de retuș. Sunt lucruri banale care rezolvă exact incidentele care apar.
Un test simplu cu două săptămâni înainte
Cu paisprezece zile înainte de nuntă, fiecare părinte îmbracă ținuta completă, cu pantofi, accesorii și geantă, și se fotografiază la corp întreg, la lumină naturală și apoi la lumină artificială. Mirii se uită la cele patru fotografii una lângă alta. În câteva secunde se vede dacă două ținute se bat cap în cap, dacă o nuanță se apropie prea mult de a rochiei de mireasă sau dacă un costum are nevoie de ajustări.
E un exercițiu de zece minute care evită discuțiile din dimineața nunții și, mai ales, evită situația în care cineva își cumpără ceva nou în ultima săptămână, în grabă. Iar dacă rolurile din familie sunt încă neclare, cine conduce mireasa, cine ține lumânările, cine ține discursul, e util să le clarificați odată cu ținutele, pornind de la ce presupune de fapt rolul nașilor și eticheta din jurul lui, pentru că poziția în ceremonie determină și cât de vizibilă e ținuta fiecăruia.
