Una dintre primele întrebări practice pe care le rezolvă orice cuplu, imediat după ce stabilesc data nunții, e ordinea evenimentelor din ziua respectivă: cununia civilă înainte sau după cea religioasă? Întrebarea pare administrativă, dar are, de fapt, rădăcini care țin deopotrivă de istorie, de lege și de tradiție bisericească, iar răspunsul „corect” nu e chiar atât de simplu pe cât pare.
Din punct de vedere legal, în România, cununia civilă e singura care are valoare juridică. Practic, un cuplu devine soț și soție în fața legii abia după semnătura de la starea civilă, indiferent dacă alege sau nu să facă și o ceremonie religioasă. Biserica Ortodoxă Română, la rândul ei, cere ca cununia religioasă să aibă loc doar după cea civilă, niciodată invers – o regulă introdusă relativ recent din punct de vedere istoric, dar respectată strict azi.
De ce insistă biserica pe această ordine
Regula bisericească nu e întâmplătoare. Biserica dorește să evite situațiile în care un cuplu se cunună religios, dar apoi nu finalizează și partea civilă, rămânând astfel într-o zonă neclară din punct de vedere legal, deși „căsătoriți” din punct de vedere spiritual. Cerând ca actul civil să existe deja, biserica se asigură că binecuvântarea religioasă vine peste o realitate juridică deja stabilită, nu înainte de ea.
Istoric, lucrurile au stat altfel. Până la introducerea căsătoriei civile obligatorii, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cununia religioasă era singura formă de căsătorie recunoscută în satul românesc. Separarea celor două acte – civil și religios – a fost, de fapt, o schimbare relativ recentă, impusă de stat, nu de tradiția populară.
Cum se organizează practic, azi
Majoritatea cuplurilor din România aleg să facă cele două ceremonii în zile diferite, cu cununia civilă cu câteva zile, săptămâni sau chiar luni înainte de nunta propriu-zisă, la o primărie, în fața ofițerului de stare civilă, într-un cadru restrâns, cu doar câțiva martori. Cununia religioasă, urmată de petrecere, rămâne evenimentul „mare”, cel la care sunt invitați toți apropiații.
Există și cupluri care preferă să facă ambele ceremonii în aceeași zi, de regulă dimineața cea civilă și după-amiaza sau spre seară cea religioasă, imediat urmată de petrecere. Varianta asta cere o organizare mai atentă a programului zilei, dar are avantajul de a concentra toate emoțiile într-o singură zi, fără o așteptare lungă între cele două momente.
Ce trebuie să știi dacă alegi ordinea „în aceeași zi”
Dacă optezi pentru varianta compactă, primul pas practic e să verifici disponibilitatea atât la starea civilă, cât și la biserică, pentru aceeași dată – nu întotdeauna programele coincid ușor, mai ales în sezonul aglomerat de nunți, între mai și septembrie. Discuția despre cum alegi data potrivită pentru nuntă devine, în acest context, mult mai relevantă decât pare la prima vedere, pentru că data depinde nu doar de restaurant, ci și de disponibilitatea acestor două instituții.
Merită luat în calcul și locul unde are loc totul. Dacă biserica și sala de evenimente sunt distanțate, iar la mijloc mai apare și starea civilă, programul zilei poate deveni obositor pentru miri și pentru invitați deopotrivă – un aspect care ține direct de alegerea locației nunții, unde distanțele dintre punctele-cheie ale zilei ar trebui gândite din timp, nu lăsate la voia întâmplării.
Indiferent de varianta aleasă, regula rămâne aceeași peste tot în țară: actul civil vine mereu primul, iar binecuvântarea religioasă îl urmează, niciodată invers. Restul – câte zile trec între ele, ce program alegi în ziua nunții – ține deja de preferințele fiecărui cuplu, nu de vreo obligație tradițională strictă.
