Elementele comunicarii.

Elementele procesului de comunicare Privind comunicarea din perspectiva procesuala, vom constata prezenta unor elemente indispensabile configurari acesteia, cum ar fi: actorii comunicarii, denumiti generic emitator si receptor; mesajul; canalul de transmitere; codul Emitatorul reprezinta entitatea care transmite mesajul si care, in majoritatea situatiilor, le si produce.

Aceasta distinctie este necesara deoarece exista cazuri in care emitatorul comunica un mesaj produs de o alta entitate pe care, in studiile lui Cl.

Shannon o vom regasi sub numele de sursa.

• Caut frumoase bărbați din Sibiu
• Elemente de comunicare: Caracteristici și 11 exemple -
• Matrimoniale in șomcuta mare
• Cursul 4. Elementele de bază ale comunicării strategice

In ciuda acestei distinctii, chiar si in cazul in care rolul emitatorului este de a transmite un mesaj produs de catre o sursa, el contribuie creativ la transmitere daca tinem cont de elementele paralingvistice timbrul vocii, ritmul, pauzele, intensitatea vorbirii, tonul etc.

Tinand cont de faptul ca, privitor la originalitatea mesajului, sunt transmise de fapt si idei emise in alte contexte, de terti, contemporani sau nu, institutia emitatorului lasa deschisa posibilitatea comunicarii cu emisie polifonica1. Receptorul este entitatea elementele comunicarii primeste mesajul. In baza unei destinctii similare cu cea realizata in cazul emitatorului, receptorul poate sa fie sau nu si persoana careia ii este destinat mesajul.

• Intalneste femei din sighișoara femei frumoase sighisoara
• Elementele comunicarii
• Matrimoniale tulcea barbati
• Communicate at your best - Elemente de bază ale comunicării

Shannon opereaza aceasta diferentiere pornind de la alte rationamente, numind persoana careia ii este adresat mesajul destinatar.

Primele teorii si modele ale comunicarii acorda un rol mult mai important emitatorului in comparatie cu receptorul, care este privit ca fiind un element pasiv, care primeste un mesaj si actioneaza, verbal sau faptic, in concordanta cu ceea ce i s-a transmis. Mesajul acopera un teritoriu complex in cadrul procesului de comunicare, constituind continutul transmis intre cei doi actori ai comunicarii.

Mesajul contine elementele de legatura intre acestia si poate fi studiat in functie de intentiile lor.

In transmiterea unui mesaj poate prima fie latura informativa, fie latura privitoare la capacitatea de influentare. Pentru transmiterea uni mesaj sunt necesare canalele de comunicare si coduri comune de interpretare. Odata codificat in semnale, la emisie, mesajul necesita o decodificare.

Ceea ce se transmite in mod real intre actorii comunicarii sunt seturile de semnale in baza unor coduri unanim acceptate, nu mesajele in sine. Mesajele intra in contact direct cu fiecare dintre cei doi parteneri ai comunicarii, dar din perspectiva semantica, intre mesajul emis si mesajul receptionat exista diferente atata vreme de experiente, de cunoastere, de stare emotionala etc.

Canalul constituie mijlocul fizic prin care pachetul de semnale rezultat in urma codificarii mesajului este transmis la receptor. Mijloacele de comunicare reprezinta suportul fizic de convertire a mesajului in pachete de semnale, astfel incat acestea sa poata fi transmise prin intermediul canalului.

In functie de departarea elementele comunicarii sau temporala a emitatorului fata de mijloacele de comunicare, acestea pot fi clasificate in trei mari categorii2: mijloace de comunicare prezentationale, care presupun prezenta fizica a emitatorului; acesta se va constitui in mijloc de comunicare prin intermediul vocii, fetei, corpului etc.

Elemente de comunicare: Caracteristici și 11 exemple

Codul reprezinta un sistem de semnificare specific unui grup social sau unei culturi si presupune, in egala masura, un sistem de semne si un sistem de norme in baza caruia respectivele semne se combina. Dar problematica acestui element este complexa si necesita o interpretare diferita, prin apel la perspectiva semiotica asupra comunicarii.

Semiotica este stiinta semnelor, dar obiectul sau de studiu il constituie atat semnele in sine, cat si codurile sisteme de semne si culturile in cadrul carora opereaza codurile si semnele. Atat unitatile paradigmatice cat si regulile sintagmatice sunt convenite de membrii unei comunitati lingvistice.

In functie de posibilitatea de adistinge intre unitatile componenete ale semnului: existenta sa fizica propriu-zisa si conceptual mental, codurile pot fi digitale sau analogice. In cazul matrimoniale cu femei din iasi digitale exista o distinctie clara intre respectivele unitati, intre care se instituie o relatie de elementele comunicarii.

Acestea sunt mai usor de inteles, datorita posibilitatii de a distinge mai usor intre unitatile paradigmatice. Codurile analogice sunt arbitrare, semnele acestora fiind mai greu de distins unele de altele.

Spre exemplificare, limbajul verbal este preponderant digital, in timp ce cel nonverbal este preponderant analogic. In functie de apartenenta la o anumita elementele comunicarii sociala si la gradul de instruire al celor ce utilizeaza codurile, se poate face distinctie intre codu restrans si codul elaborat 3.

Elementele comunicarii

Codul restrans, specific memebrilor comunitatilor restranse, traditionaleeste caracterizat prin faptul ca presupune un vocabulary mai redus si o sintaxa elementele comunicarii simpla. Codul restrans se mai caracterizeaza prin oralitate si printr-un grad ridicat de redundanta.

El este utilizat atat pentru a se transmite prin intermediul sau informatii, cat si pentru a se mentine canalele de comunicare deschise. Codul restrans este orientat spre relatiile sociale si faciliteaza exprimarea apartenentei la grup si a experientei culturale. Limbajul nonverbal are o pondere ridicata in cadrul exprimarii prin intermediul acestor coduri.

Faptele si obiectele la care se face referire cu ajutorul codului restrans sunt preponderenr din domeniul concretului. Codul elaborate, characteristic persoanelor educate, presupune un grad de complexitate ridicat. Prin intermediul acestuia sunt transmise informatii cu un grad ridicat de abstractizare elementele comunicarii generalizare.

Intelesurile exprimate prin intermediul codului elaborate sunt mai precise, iar apelul la limbajul nonverbal este redus tocmai pentru a se mentine nivelul ridicat de complexitate si rigurozitate in explicatie.

Spre deosebire de codurile restranse care depend de experienta culturala, cele elaborate se dobandesc prin invatare.

Codul broadcast sau al difuzarii elementele comunicarii masa este impartasit de membrii audientei de masa, indiferent de categoria sociala sau de nivelul de instruire. El este similar codului restrans si are, elementele comunicarii general, aceleasi caracteristici ale acestui tip de cod. O comunicare elaborata in cod broadcast presupune abordarea de probleme generale intr-o forma facila, adaptata spatiului si experientei culturale in cauza.

Codul narrowcast sau al difuzarii limitate este destinat unui public tinta clar delimitat si este similar codului elaborat. Codul narrowcast presupune informarea si imbogatirea de cunostinte, si nu doar reconfirmarea apartenentei la un grup social sau la un cadru cultural.

Prin intermediul acestuia nu se face, totusi, diferentierea doar de natura elitista, ci de natura specializarii.

Delimitarea publicului tinta se poate elementele comunicarii si in functie de pasiunile si preferintele acestora, sau de apartenta la un anumit grup. Codurile logice presupun un grad ridicat de arbitrarietate a semnului, stabilirea unei conventii explicite si clar definite privitoare la intelesul semnului, iar relatia dintre semnul fizic si conceptul mental este fixata si impartasita indiferent de apartenenta culturala.

Aceste coduri opereaza cu elemente paradigmatice impersonale, statice, strict denotative. Un exemplu de cod logic sau arbitrar este codul matematic.

Spre deosebire de acestea, codurile estetice presupun o definire vaga si permit o negociere a intelesului in relatia dintre utilizatorii semnului si semn. Codurile estetice sunt expresive si se obtin ca umare a unui acord din partea utilizatorilor privitor la experienta culturala impartasita.

Bibiografie selectiva [1] Mihai Dinu, Comunicarea.